Horațiu Ripa, 08.08.05
Highway to hell
Tocmai pentru că suntem într-o dată nicicum, adică nici început de nici sfârșit de nimic, nici sărbătoare, nici doliu național, nici sub, nici peste ape, nici calificați la fotbal, nici fără șanse (teoretic), ca un zurliu ce sunt m-am gândit că e momentul perfect pentru un bilanț. Nu al persoanei proprii și personale, d-astea nu fac ca să nu dezvolt vreo nevroză și să-mi sugrum nevasta, copiii și pe mine însumi în somn, ci al societății românești, așa, în general. Cine sunt io să m-apuc să fac bilanțuri? Ce, tre’ să fac vreun raport de țară sau de activitate să mă intromisioneze ăștia în UE, NATO, formația de dansuri a fetelor de la Căpâlna, cărțile de istorie sau zoologie etc.? Nu, da’ eu sunt victima fără nume, una dintre cele douaj’ de milioane de supraviețuitori ai ultimilor ani și, având urmași sau cel puțin moștenitori (pe principiul ce crește în curte la mine e al meu), nu pot să fiu indiferent la ce se întâmplă și ce urmează să se întâmple, chestii gen „strângem cureaua”, „Luminița, care în loc să stea pe șoseaua de centură stă la capăt de tunel”, și tot felul de gambituri pe care mai urmează să le facem la deschiderea (u)e4(ro); sau vitavercea: ploi cu cârnați și comunitari cu produse de patiserie for free, medici care te caută pe-acasă numa’ așa, să vadă cum te mai simți în ultima vreme și excursii în Spania, preț de-o vizită prin Barcelona și-o chermeză cu sangria și tartă de căpșuni.
Și începând eu să socotesc și să compar, cre’că pe undeva îmi scapă ceva, am rămas oarecum înțepenit în proiect și mi-ar plăcea să cred că din lipsă de informații. Bineînțeles, comparația „democrație-comunism” se impune de la sine, doar România cât de cât post-feudală începe prin ’50. Cu părul de pe spate ușor ridicat, am început să socotesc realizările a 40 de ani de socialism multilateral subdezvoltat și dictatură imbecilă:
Sistemul energetic - cvasi-inexistent în ’50, s-au construit hidrocentralele de la Porțile de Fier, Bicaz, de pe valea Someșului, de pe Olt etc. S-a construit termocentrala de la Turceni, una din cele mai mari din estul și centrul Europei. Pe astea le știu, dar sunt mult mai multe, practic cam toate. S-a construit tot sistemul de distribuție a energiei electrice și s-a electrificat peste 95% din țară.
Transporturi - dacă transporturile feroviare erau oarecum puse la punct și nu s-au adus multe îmbunătățiri, căile rutiere de transport cât de cât moderne (asfaltate) încep tot de prin ’50. Practic toată rețeaua de drumuri a fost construită în cei 40 de ani + o autostradă (Pitești-București). Cre’că discutăm de ceva milioane de kilometri de drumuri. În plus, cu pușcăriași, soldați, studenți și elevi și ceva mână de lucru angajată cu acte în regulă și votu’ de blam de la partid în ceafă, cu toată cârcoteala aferentă, s-a construit canalul Dunăre-Marea Neagră. Iar podurile pe care le cunoaștem azi sunt, din nou, în proporție de cel puțin 50% construite tot atunci.
Amenajări hidrotehnice și funciare, agricultură - în afara de rețeaua de hidrocentrale, care a regularizat o grămadă de cursuri de ape, după inundațiile din ’70 s-au făcut lucrări de hidroamenajare și în amonte pe cursurile de ape. S-au ridicat digurile pe care le putem vedea azi - pardon - pe care le-am văzut până asta-primăvară etc. Bărăganul, Dobrogea și cam toată câmpia de sud au intrat în „circuitul agricol” - adică s-a redus producția de ciulini în favoarea altor buruieni - prin irigații și au ajuns mari producătoare de cereale. Din nefericire, în Moldova, în schimb, s-au făcut greșeli grave: defrișare excesivă, chestie care a cam condus la semi-deșertificarea unor bucăți importante.
Sănătate - aproape nu e cazul să povestim de existența unui sistem de sănătate publică până în ’50. Mai toate spitalele, policlinicile și dispensarele pe care le cunoaștem sunt construite și dotate tot începând din ’50. Practic a fost înființat sistemul de sănătate publică cu tot ce înseamnă el: infrastructură, aparatură, personal. Vorbim de un sistem medical gratuit (ok, ok, costă câte o cafea, un pachet de Kent, adică cam nimic).
Educație și Cultură - practic la sfârșitul celor 40 de ani, în ’89, nu prea mai exista analfabetism, cel puțin în niciun caz la populația tânără și la cea activă. Asta plecând de la o rată de analfabetism de peste 80%. De bine, de rău, cu contribuții de la stat, instituțiile de cultură au funcționat și și-au mărit numărul. Mai mult, cantitatea de cultură adevărată produsă și absorbită a fost mai mare ca niciodată. În mai fiecare sat a fost înființată „Casa de Cultură”, care, pe lângă discoteca satului, mai găzduia în general și câte o bibliotecă și mai organiza și câte un act cultural adevărat.
Sport, Turism, Tineret - sportul românesc a fost dotat cu baze sportive, stadioane, echipament etc. Chiar dacă statutul de „amator” s-a păstrat până în final și sportivii nu s-au bucurat de venituri excesive, performanțele sportive extraordinare s-au ținut șnur într-o grămadă de ramuri. Mult înjurata „Daciada”, chiar dacă însemna și câte o manifestație de 23 august pe stadionul național, consta de fapt într-o grămadă de întreceri sportive la toate nivelele, desfășurate în cadru organizat. Practic tot lanțul de hoteluri de pe litoral este construit în cei 40 de ani și nu numai acolo, o grămadă de stațiuni sunt populate cu hoteluri. Pentru tineri (elevi și studenți) se înființează stațiuni cu prețuri preferențiale și tabere cu/fără profil.
Industrie - contrar calculelor de pe hârtiile de la Yalta, n-am ajuns o țară agricolă. Practic toată industria din sud și din est începe din ’50.
Construcții - cre’că nici nu e cazul să detaliez. Urăsc blocurile, dar 2/3 din populație are un acoperiș.
etc.
Bineînțeles că acuma toată lumea o să sară în gâtul meu și-o să zică: ce industrie, industria s-a dovedit a fi ineficientă, ce calitate aveau chestiile de mai sus, nici nu se compară condițiile de pe Coasta de Azur cu alea de pe litoral, iar la asistența medicală eram cu 50 de ani în urmă. Comunistu’ dracului. Nostalgicule! Să n-ai parte decât de rația de pe cartele, de 15 minute de calorifer călduț și de 2 ore de programu’ 1 pe zi cu tovarășu’ în rolu’ principal și de „teneși” de gumă, ptiu, drace!
Hoooo, prrrr. În primul rând sunt un liberal moderat, atât ca convingeri, cât și ca rezultat al tuturor testelor de înclinații politice pe care am avut ocazia să le fac. În al doilea rând sunt de acord, populația a fost sacrificată (oarecum discutabilă afirmație, știți pe cineva care a murit cu adevărat de foame sau de frig???), dar AU FOST ȘI REZULTATE. Calitate? Ce calitate, frate, când tu n-ai nimic? După ce stai cu diverse părți anatomice goale în soare, vânt, ploaie, lapoviță și ninsoare, atunci când pullover-ul pe care îl ai peste cămașa băgată în pantaloni, deasupra papucilor de casă (că ai și casă), deci atunci când pullover-ul te înțeapă că e din lână și nu din mohair, cre’că pentru o vreme ar trebui să fii mulțumit, la naiba, e o diferență.
Și-acuma hai să ne uităm la cea mai bună dintre societăți - democrația - care preia pullover-ul de mai sus prin ’90 (adică acu 15 ani) și tre’ să-l facă din mohair. Cu datorii 0 (ceea ce nu era cazul prin ’50, după război), o industrie cam obosită, drumuri cam ponosite, hoteluri cam vechi, dar, oricum, gata făcute. Ne-am aștepta, conform relației 40:15 = 2,(6), hai 3 de la mine, ca măcar o treime din realizările de mai sus să fi fost atinse. Hai nu o treime, că începuturile sunt mai bâlbâite, un sfert.
Buuun, deci pe sectoare:
Sistemul energetic - nimic nou, dacă cineva știe altceva să-mi zică și mie. A, pardon, a crescut prețul și au apărut o serie de ciudățenii „autonome” care îmbogățesc niște indivizi.
Transporturi - bingo. Cârpeli, nu zice nimeni că nu trebuiau făcute, dar dezvoltare? De 15 ani s-a construit un tronson care să-i ajute pe bucureșteni să ajungă în week-end la mare și atât (PSD!!!!). UE începe să ne tragă de testicole că primim bani pentru autostrada Nădlac-Constanța și nu facem nimic. Ba facem! Cum nu! Păi stimații și prea-iubiții noștri politicieni îi schimbă planurile în fiecare zi, să treacă pe terenurile achiziționate de ei. Doar finii/verii/nepoții/mătușile/prietenii președintelui și ai lu’ nenea prim-ministru n-ar câștiga și ei un ban public? Cre’că o să avem o autostradă mai sinuoasă ca drumul de pe valea Crișului...
Amenajări, agricultură - dezastru, dezastru. Ce-a fost s-a distrus și agricultura a revenit la plugul cu boi. Singurii care se bucură sunt boii, oarecum, că nu mai sunt tăiați pentru carne, ci numa’ jugăniți. Pentru restu’ (amenajări), deschideți televizoru’.
Sănătate - jale. Nu e mai bun sistemul, nu e mai bine echipat, da’ costă mai mult și, dacă și e mai bine echipat, e absolut prohibitiv. În curând și algocalminul o să devină un lux pe care o să și-l poată permite numa’ ăia cu posturi de la asistent manager în sus. Și nu le doresc nici dușmanilor mei să-i trateze un absolvent de facultate particulară, mai bine o moarte curată și scurtă.
Educație și Cultură - ce-s alea? S.C. Facultatea de Astronauți S.R.L. din Dumbrăvioara și S.C. Opera, Teatru și Filcăul în 4 S.R.L. din Ploscoș? Ce naiba se întâmplă? Nu era nevoie decât de ceva renovări și dotări, când naiba au început ăștia să distrugă învățământul?
Sport, Turism, Tineret - punctu’ 1 și punctu’ 3 nu ne interesează. A, ba nu, din punctu’ 1 te poți îmbogăți oarecum, dacă ești suficient de retardat ca să poți intra în lumea respectivă, da’ asta n-are nicio legătură cu performanța sau infrastructura. La urma urmelor există și fotbal pe plajă, nu? De ce n-ar exista și fotbal în noroi, pe dealuri și văi, prin pâraie și izvoare și prin alte forme de relief. Turismul, jale, prohibitiv din nou, noroc cu țăranii care, în loc să facă agricultură, își pun casa la dispoziția noastră.
Industrie - care industrie? Poate, dacă vin băieții...
Construcții - dacă aveți suficienți bani (n-aveți).
Și-uite-așa, am încălecat pe-o șa, stimați telespectatori, am dat drumu’ la maxim la AC-DC „Highway to hell”, cu gându’ la Bechtel, ca să mă calmez și să nu mai fac altă dată bilanțuri, tâmpitu’ dracului... I'm on a highway to hell, tanananana...